Răspunsuri la întrebări, rostite sau nu

În urma invitației pe care am extins-o tuturor celor care au colaborat de-a lungul anilor la programele inițiate de Mesagerii Speranței, anume de a se înscrie în mod oficial în asociație și pe site-ul ei, o parte din prietenii noștri au răspuns afirmativ, completând formularul de înscriere, pe când o parte nu au făcut-o încă.

Este drept că ceea ce facem acum pare a fi ceva nou și unii au întrebări sau nelămuriri, pe când alții au chiar o atitudine de neîncredere și suspiciune. Încerc să răspund acestor întrebări sau suspiciuni, fie că au fost exprimate deschis, fie că se discută doar pe la colțuri. Nu voi da nume, ci voi aminti câteva aspecte care au ajuns la mine prin prietenii care deja s-au înscris.

Acțiunea de înscriere ca membri ai asociației Mesagerii Speranței doar pare a fi ceva nou, dar acest lucru trebuia să se petreacă în mod continuu de-a lungul celor mai bine de treizeci de ani de activitate. În fiecare an trebuia să aibă loc o ședință a Adunării Generale, formată din toți membrii asociației, când să se examineze activitatea din anul precedent, să se admită noi membri în asociație, să se facă alegeri pentru diferitele slujbe necesare și să se decidă proiectele de activitate pentru anul următor. Faptul că asociația a fost condusă de prietenul nostru Petrică Cosma într-un stil monarhic, așa cum am amintit într-un articol anterior, a făcut ca aspectele administrativ-legale să fie neglijate. Ceea ce facem acum se înscrie în dorința manifestată a membrilor de a continua activitatea.

Din multe puncte de vedere, Mesagerii Speranței au intrat, încă din vremea când trăia prietenul nostru Petrică Cosma, într-o perioadă de completă lipsă de activitate și de perspective pentru viitor. La ultima ședință, care a avut loc în camera de la subsolul bisericii, Petrică a anunțat că s-a ajuns la punctul în care activitatea a încetat. Mai toți cei prezenți au înțeles că Mesagerii Speranței va rămâne doar în amintiri. După decesul prematur al lui Petrică, Mogdi a dispus de actele asociației, care ocupau un loc nedorit în casă, considerând că, într-adevăr, asociația Mesagerii Speranței nu mai există.

Sărbătorirea Centenarului bisericii din Piatra Neamț din anul 2022, organizat și executat în mod exemplar, a generat în sufletul multor membri o dorință tainică de a continua, într-un fel sau altul, activitatea muzicală, fie chiar și într-o formă punctuală, ocazională, anuală măcar dacă nu chiar mai des. Asta a dus la organizarea întâlnirii Mesagerilor în Elveția în anul 2023, un eveniment la fel de bine organizat și cu un rezultat benefic pentru moralul tuturor celor care au participat. Mai mult, s-a născut deja dorința de a ne întâlni din nou în anul următor. Prieteni din Franța s-au angajat la organizarea unei întâlniri în 2024 undeva în preajma Parisului.

În acest context, cei implicați în acest proiect, numit Franța 2024, m-au contactat pentru a le spune care este statutul legal al asociației și în ce măsură am putea folosi asociația în vederea unei posibile finanțări, fie la nivelul statal al României, fie la nivelul Comunității Europene. Am fost invitat astfel să particip la ședința acelui grup de inițiativă organizat pe Whatsapp pentru a oferi explicațiile de rigoare.

În acel grup am spus că, deși activitatea părea a fi de domeniul trecutului, asociația Mesagerii Speranței a rămas o persoană juridică legal constituită pe tot acest parcurs, din 1993 când a fost formată până în ziua de astăzi. Deasemeni, am întrebat în ce măsură se dorește reorganizarea asociației, deoarece ea suferea de neajunsuri din punct de vedere organizațional, conform statutului asociației și al legilor României. Răspunsul unanim a fost că este bine să revitalizăm asociația, care poate fi structura de bază a oricăror activități ale Mesagerilor, oferind protecția legală necesară, în special când ieșim în public prin diferite manifestări.

Din nefericire, și din neglijența mea (pe care am recunoscut-o și pentru care mi-am cerut iertare), în acel grup s-a început un fel de organizare a asociației, cu desemnarea unor membri pe funcții de răspundere. Dar la un moment dat, mi-am dat seama de greșeala mea de mă fi lăsat purtat de avântul lor molipsitor, și m-am retras din grup. Le-am comunicat apoi că acțiunea de reorganizare trebuie făcută într-un regim legal din punct de vedere juridic. Adică, orice decizie sau propunere făcută în acel grup nu avea cum să reziste când cineva, din interior sau exterior, ar fi întrebat: care a fost procedura urmată și pe ce bază legală s-a procedat?

Unii au înțeles și s-au înscris deja în asociație, alții s-au supărat pentru intervenția mea, care a fost rece și oficială, și au refuzat până la acestă dată să se înscrie. Am auzit că unii vorbesc despre organizarea unei alte asociații care să aibă un nume asemănător, și organizarea unui alt cor decât cel pe care îl știți. Am auzit că activitatea corului Mesagerii Speranței nu va mai avea loc în orașul Piatra Neamț și nu va mai include membri ai corului sau tinerii comunității Piatra Neamț, etc., etc.. La toate aceste zvonuri nu am decât un răspuns: Asociația Mesagerii Speranței s-a născut la Piatra Neamț și va rămâne la Piatra Neamț (cu includerea tuturor celor care se află în diaspora). Dacă un dirijor a fost propus să continue munca depusă de familia Cosma în trecut, acel dirijor va trebui să fie din Piatra Neamț sau să se deplaseze la Piatra Neamț pentru a lucra cu toți cei care sunt disponibili și dornici să activeze, atât din Piatra Neamț, cât și din orice altă parte.

Astfel, am fost obligat prin natura poziției oficiale pe care încă o ocup (până la noua administrație care va fi aleasă) să mă ocup de buna organizare a asociației. Am solicitat la OSIM rezervarea mărcii înregistrate a Asociației Mesagerii Speranței astfel încât nimeni să nu poată folosi acest nume decât cu aprobarea asociației. Am publicat acest website oficial al asociației pentru a fi interfața cooperării online a tuturor membrilor, indiferent de locația pe glob, pe care îl vom folosi pentru sesiunile Adunării Generale și pentru orice alt scop de comunicare între membrii asociației.

În continuare, în vederea constituirii Adunării Generale, trebuie ca toți cei care doresc să facă parte din asociație cu drept de vot, sau a fi votați în funcții de răspundere, să se înscrie în mod oficial în asociație. Conform actului constitutiv al anului 1993, doar șapte membri (fondatori) figurau pe lista asociației, dintre care Petrică decedase, iar încă două persoane s-au retras din motive personale. Pentru a avea o Adunare Generală în adevăratul sens, am anunțat nevoia de înscriere în asociație.

S-au pus unele întrebări, fie direct sau indirect: „La ce ne ajută să avem o asociație legal constituită?”, „Care este scopul acestei reorganizări?”, „Ce se urmărește cu această reorganizare?” (ca și cum ar fi vorba despre vreun interes meschin, mascat), etc. Ar fi fost bine ca aceste întrebări să-mi fi fost adresate direct, așa cum au făcut deja unii membri. Scopul acestei reorganizări este unul singur: asigurarea unei baze legale și motivaționale în vederea activităților asociației, fie că este vorba de cor, fie de altceva. S-a vehiculat cumva ideea că activitatea corului este despărțită de asociație ca persoană juridică. Nimic mai fals! Nici o activitate viitoare, de  orice natură ar fi, nu poate avea loc sub deviza „Mesagerii Speranței” decât cu aprobarea asociației. Iar dirijorul sau dirijorii corului (pentru că este bine să fie mai mulți dirijori) nu pot fi numiți pe cale ierarhică, monarhică, ci trebuie să fie aleși de către Adunarea Generală.

Las cu voi, pentru sesiunea 2024 a Adunării Generale următoarea deviză:

„Se poate mai mult și se poate mai bine!”

Lasă un răspuns