O Republică, dacă o veți păstra

Procesul constitutiv care a dus la formarea statului american, și în special Convenția din anul 1787 a reprezentanților statelor americane, ne oferă oportunitatea de a înțelege câteva noțiuni elementare cu privire la o democrație constituțională. Această înțelegere ne permite aplicarea unor principii călăuzitoare spre o mai bună așezare a Asociației Mesagerii Speranței pe o bază solidă din punct de vedere legal, administrativ.

Încă de când se aflau sub regatului Angliei, în Statele Unite au început să se formeze diverse colonii americane cu un caracter oarecum independent unele față de altele. Astfel până prin anii 1700 deja se formaseră 13 colonii. La al Doilea Congres Continental din 1776, una din cele trei comisii formate a avut rolul de a discuta si propune ce fel de uniune s-ar putea crea din aceste colonii. Articolele Confederației, document semnat în 1777, au propus ca această uniune a coloniilor să fie denumită Statele Unite ale Americii. Deși la baza acestor colonii stăteau concepte democratice, oamenii se gândeau la democrație ca un fel de “regulă brută a majoritatii”, numita si “tirania gloatei”. Dacă sistemul de guvernare al Americii a dăinuit pe o perioadă atât de îndelungată, fără crizele care plagiază adesea democrațiile europene, este pentru că America nu este doar o democrație, ci o democrație constituțională.

“Părinții fondatori ai Americii”, pe drept numiți astfel, care s-au adunat la Phildelphia în 1787 în ceea ce este numită Convenția Constituțională, au fost animați de conceptul fundamental al unirii, al unității. Conceptul acesta fundamental a dus la alcătuirea Constituției Statelor Unite, care rămâne și astăzi un exemplu de compromis și stabilitate în unitate, spre binele tuturor cetățenilor. Convenția a fost prezidată de Dr. Benjamin Franklin, care la cei 81 de ani ai săi avea o reputație notorie, nu doar în Statele Unite, ci și în Europa. La încheierea Convenției, când majoritatea delegaților au semnat Constituția Statelor Unite, o doamnă din publicul care aștepta afară rezultatul acestei Convenții (ne spune în jurnalul său James McHenry, delegat al statului Maryland) l-a întrebat pe Franklin: “Ei bine, doctore, ce ne oferiți? O republică sau o monarhie?” La aceasta, Franklin răspunde, “O Republică, dacă o veți păstra”. Acest răspuns concis are semnificații profunde. “Dacă o veți păstra” presupune că această republică va rezista doar dacă poporul se va uni în jurul ideilor reprezentate în articolele Constituței (care mai târziu a fost completată prin Amendamente).

Istoria Asociației Mesagerii Speranței se desfășoară pe o perioadă de peste 40 de ani. Deși la început ea pornește ca un cor de biserică, de-a lungul anilor peste 200 de persoane s-au alăturat diferitelor sale activități, fie în domeniul artistic, fie în cel administrativ, sau de suport.

În anul 1993 Asociația Corală Mesagerii Speranței obține recunoașterea din partea organelor de stat ale României ca fiind “o organizație apolitică culturală, cu caracter profesional, având drept scop cultivarea și popularizarea muzicii corale și în special a muzicii corale religioase”. Asociația a prezentat organelor de stat cererea de înscriere ca asociație nonprofit prin comitetul de conducere format din 7 persoane: Cosma Petrică, Tajti Ștefan, Cosma Magdalena, Oanea Genoveva, Dodiță Mihaela, Cojoc Stelian și Beșleagă Viliam. Asociația este o persoană juridică și are un Statut de funcționare, care cuprinde 26 de articole organizate în 7 capitole.

Ulterior, în anul 2000, unele articole s-au modificat, printre care și Art. 1, (“asocația se va numi Asociația Mesagerii Speranței”) și Art. 3 (“Asociația Mesagerii Speranței este o organizație apolitică, independentă, cu caracter profesional nelucrativ, care cuprinde specialiști în domeniile de asistență socială, medicală, educațională și culturală. Aderarea la această asociație este deschisă tuturor persoanelor care doresc să facă parte din rândurile sale”).

Deși din punct de vedere al actului constitutiv asociația este o organizație democratică, ea a fost administrată mai degrabă ca o monarhie, adică a avut pe majoritatea existenței sale un caracter ambiguu. Acesta nu a fost neapărat un aspect negativ (depinde dacă monarhul este unul bun, nu-i așa?). Puținele cunoștințe pe care le dețineam la timpul constituirii asociației și lipsa de experiență în administrația publică poate justifica lacunele administrative. În definitiv, într-un ansamblu muzical, coral sau orchestral, activitatea nu are un caracater democratic, ci monarhic, unde “monarhul” este dirijorul. Președintele (defunct) Cosma Petrică a fost interesat îndeosebi de activitatea cultural-artistică, și mai puțin de aspectele legal-administrative. Totuși, ne aflăm astăzi în situația de a fi nevoiți să reorganizăm structurile de conducere și control pentru a respecta prevederile Statutului asociației și ale legilor în vigoare pe teritoriul României. Este nevoie de exprimarea voinței colective printr-o Adunare Generală Electivă, pe care o vom convoca în curînd și la care toți cei care doresc au libertatea să participe. Vă invit prin acest articol să va gândiți între timp în ce capacitate veți dori să colaborați pe viitor.

Vă mulțumesc,

Adrian Ghitta,

Vicepreședinte